sâmbătă, 27 decembrie 2014

Stafiile

Neozeelandeze.

Se întâlnesc într-un stat care se cheamă New Zealand. Zealand fiind principala insulă din Danemarca, e clar că danezii au vrut s-o facă teritoriu de-al lor, dar, după Google Translate, Zealand înseamnă România, așa că ''băi, danezilor'' e Noua Românie acolo, sunt mulți români care vor să emigreze, iar acolo a fost primul om care punctase pentru 1-0 la alegeri.

Așadar, se întâlnesc în casele izolate din pădure, unde ajunge personajul principal feminin condamnat la arest la domiciliul părinților cu brățară din aia la picior cu senzor GPS, cum am văzut în filmele americane, după ce a făcut o boacănă cu niște petarde și fumigene la un bancomat, cu o cagulă pe față.

Expertul în fantome apare imediat, la prima manifestare a stafiilor, când încep ele să se distreze cu brățara condamnatei. El apare în persoana polițistului care monitorizează brățara, foarte bine dotat tehnologic încă dinainte de se bănui prezența stafiilor. Cel mai eficient aparat pare a fi un reportofon cu care încearcă să capteze sunetele emise de stafii. În cartea tehnică scrie că reportofonul se pornește când expertul pune întrebările și se oprește când stafiile urlă la el. Din arsenalul tehnologic lipsește tabla de Ouija, pentru că în prezența ei se manifestă doar stafiile americane, nicidecum cele neozeelandeze.

Alături locuiește un vecin declarat psihopat din cauză că jupoaie oposumi în fața casei, dar este și personajul unei ''poveștiri'' comunale cu fetuși avortați. În clipele când arată ca un om normal le povestește că în casa personajului principal, între pereți, sălășluiește un mic geniu meșter, ascuns acolo ca să nu fie trimis la orfelinat. Dezamăgirea că nu sunt stafii în casă este mare, dar informația despre crima străveche neelucidată se confirmă, iar micul meșter ajută la prinderea făptașului care moare după mai mult de trei încercări.

Fiind prezente elemente clasice din filmele cu stafii care încearcă să demaște autorul unei crime străvechi, pare a fi o parodie. Nu este. Te ține în suspans cu diferitele piste spre care duc evenimentele, încât abia la sfârșit este demascat un criminal surpriză în stilul Agathei Christie. Iar la sfârșit mai rămâne o întrebare.
Cum se numește filmul? Housebound.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Articolul participă la concursul “Movie time!”, organizat de Cudi & Ketherius


miercuri, 3 decembrie 2014

History

Channel România.


Nu te poți feri de campania electorală oricât ai vrea. Ar mai fi o soluție. Un buncăr antiatomic plin de provizii și cu sisteme de bruiaj anticelular, antiradio, antitelevizor în care să stai o lună și jumătate. Cum n-am găsit asemenea buncăr, campania electorală a avut ceva efecte:
- b.o.r. -ul a pus iar multe puncte în minus, care adunate sau scăzute cu cele de dinainte, cred că în viața asta cam orice ar face nu cred că ar mai ajunge pe plus. Și cred c-o să-mi schimb religia oficială de fantezie, sau pentru ca la următorul recensământ să fie măcar un ortodox în minus.
- tudor gheorghe - n-am fost mare fan al lui, am fost la un concert la care am fost impresionat, mai ales de orchestra din spatele lui, dar, după ce a turnat o reclamă în care spune că puie m*nta e singurul român viu, mi s-a făcut greață. Deci noi ăștia care nu l-am vrut președinte și în curând nici prim-ministru și după curândul ăsta la pușcărie suntem chinezi morți.
- lucian bâlbuță - s-a dus fraierul la Paris să-și facă filmare selfie cu românii care stau la coadă la vot. Pentru audiență. De asta a și vrut să fie condamnat pentru instigare la uciderea animalelor fără stăpân câini și pisici. Cine știe ce-o mai fi făcut pentru audiență?
- Bau-Bau nu există. Reprezintă doar un sistem de control al prostimii. puie m*nta și neamul lui de comuniști au lansat mulți. Neamțul n-ar fi fost incompatibil pentru funcția de primar al Sibiului. Pe baza unei legi anticonstituționale. Că dacă nu iese el, o să se taie pensiile sau o să ceară Ardealul independență. Pensiile n-or să se taie decât de guvern, pe care tot el îl conduce, iar Ardealul cerea independența dacă ieșea comunistul.

Multora li s-a părut ciudat să avem un președinte de etnie germană. Istoria îi cam contrazice, mai ales că unirea din 1918 a fost făcută și recunoscută în timpul regelui neamț Ferdinand I care a intervenit lângă marile puteri după ce boul de Brătianu l-a înjurat pe președintele Franței. Nu mai vorbim de faptul că în al doilea război mondial am pornit de partea Germaniei și ne-am sucit după; dacă nu ne suceam, nu se mai plângeau atâția români de sărăcie.

Am fost în primul tur într-o comisie la o secție de votare, inevitabil și la al doilea. Nu voiam să iasă puie m*nta pentru simplu fapt că a încercat să-și bată joc de drepturi fundamentale ale omului, nu spun de ale românului. Au venit mai mulți la vot decât în primul tur, dar mai puțini bătrâni și mai mulți oameni cu copii mici. La 19:00 am ieșit la o țigară unde comuniștii se plângeau că moldovenii n-au prea ieșit la vot și au ieșit masiv ardelenii. A fost primul semn. Al doilea, când am numărat voturile puie m*nta avea vreo 20 în plus. Al treilea, când am ajuns acasă și am văzut exit-poll-urile. Apoi am savurat o bere, cu fundal de claxoane din centrul Galațiului, unde m-aș fi dus dacă nu eram prea praf de oboseală.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

marți, 11 noiembrie 2014

Psihoterapedagogia

Vârstei. A doua moldovenești.

Am nimerit în turul prim de vot într-o secție de votare din Moldova, într-un cartier de moși și babe. Iar colegii mei de secție tot moși și babe, obișnuiți cu internele votărilor, poveștile lor tematice începând cu mulți ani în urmă. Nu mai spun că am fost din partea UDMR-ului că iar o să primesc vreo lecție de naționalism și toleranță.

Poveștea începe într-o sâmbătă după-amiază, când pe la 17:30 îmi sună telefonul pus pe silențios (trebuie inventată a lege a lui Murphy) și-mi spune să mă prezint la secția de votare în jumătate de oră. Bineînțeles că am întârziat, iar singurul loc disponibil rămas a fost între reprezentanții PSD (pensionar) și ACL (lucrătoare la ecarisaj). Evident, război, care mai de care voia ca a doua zi să-și etaleze brichete și pixuri personalizate. Numai că aveau o problemă. Partidele lor le cereau să trimită la ore pare prezența la vot prin SMS număr scurt și cum nu prea se pricepeau, le-am făcut eu treaba. M-am dat neutru, le-am mai spus că n-aveam chef de declarații pe la poliție din cauza lor, așa că până a început votarea aveam o colecție impresionantă de brichete și pixuri, iar ei au fost foarte cuminți.
Concluzia 1: Dacă le iei jucăriile și le dai de mâncare, sunt foarte cuminți.

Dimanche, le six heures du matin. Toți la locul faptei. Șefa de comisie a propus cum să pregătim secția pentru votare. Oameni cu experiență, au început să comenteze, că în anul cutare au făcut așa, în anul necutare așa etc. M-am apucat de treabă și cum au văzut că merge repede s-au apucat și ei, așa că în jumătate de oră eram deja pregătiți.
Concluzia 2: Când se văd în fața faptului împlinit, nu mai comentează nimeni.

Six heures et demi. Timp berechet de cafeaua de decârpit ochi. Afară era deja un moșulică gata să voteze primul, să ia un televizor, că așa i-a spus cineva, dacă votează primul primește un televizor.
Concluzia 3: Dacă aud că se dă ceva gratis, sunt primii, ca la pomană.

Pe la două, liniște. Ne gândeam să votăm și noi să ne luăm de-o grijă. De plictiseală, le-am spus colegilor vecini că nu-s sigur cu cine votez. Și chiar nu eram, dar nu să aleg între cei doi. M-au luat la țigară și-n 3 minute mi-au făcut capul pătrat. Am terminat țigara în timp record și m-am dus repede să votez. M!
Concluzia 4. Dacă ești nehotărât, îți prezintă ei niște metode infailibile. Rapid.

Dix-neuf heures. Trebuia să trimită șefa de comisie la Biroul Electoral prezența la vot. Eu cum aveam pact doar cu ei doi, la ora aia m-am dus să mănânc un sandviș, să mai bag două țigări și o cană de cafea. Au numărat aiurea vreo 200 de voturi în plus, așa că șefa s-a ales cu niște șuturi în fund.
Concluzia 5. Dacă le faci o treabă bine și i-ai lăsat singuri, o dau în bară.

S-a închis votul. Au început fiecare cu un sistem, dar parcă erau din alea de stat până dimineață, cred că pentru colegii mei era chestia cea mai trilling din toată aventura votării. A venit șefa cu un sistem, m-am apucat de treabă, apoi s-au apucat și ei, iar într-o oră eram cu sacii sigilați
Revenire la Concluzia 2.

La sfârșit se scriu proteste verbale cu număr de voturi. Cum colegii mei vecini de la partidele mari scriau chinezește m-au rugat pe mine să le scriu pe ale lor. Celorlalți colegi le-am spus în glumă că am negociat câte un bax de bere. Pe hol în timp ce așteptam jandarmii să ne ia sacii, o colegă de secție discuta cu o colegă de partid de la altă secție învecinată, cum UDMR-ul va juca la două capete, cum am primit directive de la partid să le trimit SMS-urile colegilor de la PSD + ACL și cum le-am redactat protestele verbale.
Concluzia 6. Teoria transpirației împrăștiate.

Bineînțeles că n-au lipsit pieptul înainte de mândrie după ce s-a introdus votul, crucea de dinainte de a intra în secția de votare, crucea de dinainte de a lua buletinul de vot, crucea de dinainte de a intra în cabină, crucea de dinainte de a introduce buletinul de vot în urnă, crucea de după, crucea de dinainte de a ieși din secția de votare și glumele cu făcutul pozelor la introducerea votului. Iar în turul doi îmi iau camera cu mine să fac și eu un ban cinstit.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Hahalegeri

Prezidențiabile.

România, ultima frontieră, adică suntem la frontiera de est a UE. 14 candidați la prezidențiale. Record mondial la fiecare 5 ani, măcar dacă ne înscriam în Guiness Book, să ia guvernanții milionul ăla de euro. Mâine. Campania s-a încheiat, așa că-i un pic ilegal să vorbesc de candidați acum. Oare ce ne paște dacă votăm mâine cu vreunul dintre candidați?

- Victor Viorel Ponta. Plagiator. Păi cum nu-i bine să alegem un plagiator? Cu o țară în care toată lumea copiază? E de-al nostru, frate. Bine, mai greșim ceva note, ceva nuanțe de culori și după aia spunem că-i original de la mama lui. Cu cât sunt mai mulți (lingăi), cu atât mai bine. Votăm!

- Klaus-Werner Iohannis. Neamț. De ce să-l votăm când nu știe bine a grăi românește, de parcă Merkel o să învețe vreodată românește ca să se înțeleagă cu președintele nostru. Cică e și bărbat bine, așa că-l trimitem la produs în Germania, că și blondei nemțoaice îi place nudul. Să mai aducă și bărbații în România bani din produse.Wir setzen die Wahl.

- Elena Udrea - dacă iese președinte prima lege ar fi obligația ca fiecare familie de român să aibă în casă 38 de perechi de pantofi cu toc și musai o poșetă Louis Vuitton. La câți bărbați cu tocuri am văzut în ultimul timp, și cu genți LV, îmi dau seama că tipa asta este foarte populară și are șanse. Blondăm.

- Monica Luisa Macovei. Asta o să ne umple țara cu pisici, iar acolo unde sunt pisici trebuie să fie și câini și șoareci. N-o să pună nici o taxă la Facebook, blogguri, ca la unguri, pentru bagabonții ăștia care stau online și scriu mizerii. În plus, pentru copiii de corupți o să facă închisoarea obligatorie de la trei ani. Votăm M!

- Călin Popescu Tăriceanu - Motociclist. Niciun român n-ar avea voie să aibă doar o soție. Ci minim trei. Ori pe rând, ori simultan. Și toți să aibă motocicletă. Subvenționată. Cum să nu-l votezi?

- Teodor Meleșcanu - Securist șef. Toată România o să fie un mare Big Brother, cu camere ca-n Londra sau ca la BAC-ul românesc. Măcar așa stai acasă să vezi pe net dacă cineva a ieșit în oraș, nu trebuie să-ți iei vreun job de poștaș pentru asta. Vote!

- Dan Diaconescu. TV. Se va înființa Exclusiv TV, Senzațional TV, Incredibil TV, iar fiecare român va fi plătit în sistem Pay-per-View pentru a le urmări, eventual simultan. Subvențioare 200% la televizoare. TVotăm.

- Kelemen Hunor. Ăsta ne ia Harghita și Covasna. Că până acum nu l-a oprit nimeni să facă referendum acolo. Deci, practic, nu le vrea. Cum să nu-l votezi?

- Szilagyi Szolt. Cu ăsta e mai grav, că e copilul lui Tokes, ăla cu revoluția. Din cauza ăluia ai tu acum Lidl, Avon, ori KFC. Și ai văzut Italia, Spania, Germania și acum Anglia.We vote!

- Corneliu Vadim Tudor. Toate școlile și corporațiile o să le transforme în sanatorii. Oficial. Că ele sunt deja. Subvenționare 200% la medicamentele antiderapante.

- Constantin Rotaru. Socialist total necunoscut. Cum să nu-i dai o șansă? Să fim toți la fel, ca și chinezii.

- William Brânză. Ecologist. Dacă închide combinatul și purifică aerul de Galați, eu îl Votez.

- Mirel Mircea Amariței. Avocat. A băgat în insolvență Realitatea Media. Să ne bage și pe noi, să nu mai plătim nicio datorie. 

- Gheorghe Funar. Trebuie făcut stocul de vopsea. Roșu, galben și albastru, restul culorilor vor fi interzise în România. Și musai dispuse vertical, nu orizontal. 

România premierelor. Avem trei candidați de altă naționalitate, din care doi unguri, două femei candidate, doi extremiști naționaliști și un prostănac obsedat de putere. Vreo 5 milioane de parai de la Guiness Book of Records și un bax de bere pentru fiecare român votant. Deci, votăm?

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!

luni, 13 octombrie 2014

Semimaraton

De Galați.

Că tot am participat la un maraton montan, am văzut pe facebook că se organizează semimaraton gălățean pentru ceva cauze sociale. Duminică. Una dintre ele era Help Lăbuș, o organizație non guvernamentală din oraș, pentru câini și pisici. Da, să-i castreze, sau să le scoată ovulele să ajungă mai repede la menopauză Nu mă declar mare iubitor de câini sau de pisici, decât că am avut un câine mare și negru până la 14 ani, când a murit de ziua mea. Și multe pisici, fără nume și fără număr. Dar, am zis în sinea mea, decât să-i omoare cu seringa sau pistolul, mai bine le taie chestia de reprodus. Așa că am dat join la acțiunea asta. Planul inițial era să mă înscriu, să plătesc taxa de 70 de lei, să alerg 3 km până la bac, unde în prealabil mi-aș fi lăsat bicicleta și să fug să văd sfinxul din Măcin.

Au văzut niște amici cu bani că am dat join, așa că m-au întrebat care-i treaba, dacă alerg etc. De alergat pe plat nu-mi place, de faleză sunt sătul, am folosit-o doar ca antrenament pentru condiția fizică, iar ziua nu alerg, că, deși sunt fumător, nu-mi place ca cineva așezat pe-o bancă să-mi sufle fumul în nas. Așa că alerg noaptea, pe răcoare. Că e și mult mai oxigenat aerul atunci.

Ideea inițială a semimaratonului era să se parieze o sumă de bani pe kilometru alergat de alergătorul favorit, că gălățeanul e parior, dar suma de bani pe care o pariezi o pierzi din start. Suma era by default. Pentru câini și pisici, să-i castreze. Dur, dar adevărat.

Sâmbătă, la peșteră, concentrat, încărcat psihic. Apare Zeus în persoană, direct, cu două beri și, da!
- E periculos să alergi acolo.
- Să mori tu, mai periculos ca la Piatra Craiului?
- Da, coae.
Pe plat, pe asfalt, pe faleza care o știu.

Câinii sunt de căcat, te mușcă, pisicile de zgârâie, dar...
- Coae, fiindcă te cunosc, te susțin!
- Păi, știi ce înseamnă să mă susții?
- Da, coae, mergem acolo și facem galerie.
- Cred că înseamnă să donezi 50 de lei pe kilometru alergat de alergătorul tău preferat.
- Du-te-n mă-ta! Câți kilometri alergi?
- Eu plănuiam vreo trei, dar la așa ofertă, bag 21.
- 50 lei per km, hai să mai bem.
Până la 4:00 a dat bere. Știam că n-are să dea, așa că l-am susținut. A mai sunat și pe alții cu bani, nici ei n-aveau decât pentru lăutari.

Așa că, m-am dus mahmur dimineață, la 7:30, m-am înscris, mi-am plătit taxa, am declarat forfait, mi-am luat nemțoaica mea neagră și am fugit să caut sfinxul din Măcin. Telefonul pe mod avion, eu pe mod avion. Trebuia să mai trec pe la Greci, dar ar fi însemnat niște țuici, m-am dus direct acolo. Găsit repede, i-am spus trei vorbe și m-am întors în gaz lampant.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

luni, 6 octombrie 2014

Poveștirea MPC 2014

Adică Maraton Piatra Craiului. Nu dau site oficial, că n-au ei nevoie de reclama mea.

Zărnești, Brașov, România. Pentru ingineri, latitudine 45.55, longitudine 25.3, vă descurcați voi cu nord-sud, est-vest, pentru fotografi, ceva cu RGB, pentru scriitori ceva cu cuvinte, pentru matematicieni 1+1=2, pentru contabili activ=pasiv, pentru sportivi există fotbalul, jucat, nu privit, programatorii să facă niște linii de cod dintre patru pereți, liber profesioniștii n-o iau la picior. 

Maraton montan, adică 41 de kilometri, pe care trebuie să-i parcurgi în regim de forță și viteză, cu diferență de nivel de 2250 de metri, adică GPS-ul nu e cu voi, mai degrabă geometria, dacă știți să calculați cosinus.

În linii mari, traseu montan , două puncte de finish intermediar, La Table, după 10 kilometri de la start trebuie să ajungi în 3:00 h, la Plaiul Foii, la 23 de kilometri trebuie să ajungi în 6:30 h.

Uite-așa sâmbătă la 9:30 cu ochii cârpiți de somn, ne prezentăm în centrul Zărnești-ului, la start să începem să ne fugărim pe munte în condițiile lipsei oricărui antrenament în ultimele două săptămâni și în condițiile în care toate pisicile negre din Zărnești mi-au tăiat calea, ori era aceeași pisică care mi-a tăiat calea de mai multe ori, încă nu mi-am dat seama.

Surprinzător, pe primii 3 kilometri am fost bine probabil și din cauză că deja aveam sânul plin de scuipat și făcusem și trei piruete.
Problemele aveau să înceapă pe prima urcare, când din cauză că am schimbat combustibilul de la gaz lampant de Galați la oxigen rarefiat de Brașov, mi-am scuipat plămânii de două ori. Mi-am revenit cu plămânii total după o urcare undeva pe la km 5, iar până la primul finish intermediar am tras tare de ajunsesem în două ore fără vreo zece minute. Mai bine cu vreo 40 de minute decât anul precedent când am terminat maratonul în zece ore. Eram strong și deja mă gândeam la poziția mea fotografică de la finish.
Începea urcarea spre creasta șaua funduri la 2000 de metri altitudine. Și am început să număr: 1...34! Depășiți. Am mai motivat o concurenta să se uite la fundul meu mișto, iar la 12:50 eram amândoi sus deja, în ciuda unei vipere cu cruce negre care a ținut morțiș să-mi taie calea.
Urma coborârea spre Plaiul Foii (700 m altitudine). Timp limită acolo, până la 16:00. Bere-chet.

Numai că, la maratonul ăsta a participat și Grigore, care s-a încălțat cu adidașii de fotbal, cu sute de meciuri jucate, nu privite, cu mii de km alergați și zeci de mii de bicicletă. Aveau deja vreo 4 ani și eu am insistat cu ei. Coborârea avea să fie crâncenă, talpa îmi devenise lisă, iar stâncile umede și acoperite cu un pământ negru alunecos, așa că ăia pe care i-am numărat la urcare, m-au numărat ei la coborâre. 

Umeri, next, li se spune așa pentru că e o succesiune de coborâri și urcări. Coborârile mai bine te dai tobogan, urcările mai bine iei liftul. Grele. Și, deloc surprinzător, m-a luat la dureri articulația genunchiului stâng. Tare. Și cum băiet deștept fiind păduri cutreieram, gelul meu de genunchi l-am uitat la pensiune. A trebuit să mă chinui într-un picior, mai aveam vreo 25 de kilometri! Am murit ca ''Puiul'', iar când mi-am dat seama că nu mai ajung în timpul limită, am dat pas de promenadă, poze și scăldat într-un izvor. 

Seara au fost premierea și poveștile de la pensiune, unde am aflat că tipa din creastă n-a terminat maratonul. Poate la anul.

Cum maratonul ăsta a devenit mai tradițional decât Crăciunul, i wish you Merry Christmas!

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Lecția

De toleranță.

Duminică, data stelară 21, jurnal de bord.

Somn până la 12-13, apoi ceva paste alla diavola cu somn pește, un pic de mop. Iar somn, nepește. Toată ziua somn.
Ora 18, după ceaiul englezesc, apare primul zeu, Sorinidis, cazat în peșteră pe motiv de ceva lucrări de alpinism utilitar în polis-ul Galați. Zeu al alpinismului utilitar, zeu naționalist, care cică dacă are prieteni unguri pe Facebook și sigur eu nu am, își permite să-i înjure. A aflat de curând că avem în polis-ul mai mic de la țară ceva familii de unguri, care sunt de treabă și l-am rugat frumos să nu le dea foc la casă.

Ora 21, mă retrag într-o cămăruța a peșterii să mai scriu o postare pe blog.
Sună telefonul, același pe care duminica îl aveam pe modul silențios, acum îl aveam lângă mine. L-am văzut. Număr cunoscut. Zeul Mironosidis. Era în zona peșterii și mai avea chef de bere. Zeu naționalist și el, foarte naționalist, că a cerut pâine în moldova în ungurește și nu i s-a dat. Zeu al dolarilor australieni și zeu hacker.

Apare și Mironosidis, cu bere. După ce mai povestim de alții, discutăm bineînțeles și subiectul naționalist, mult discutat în ultimul timp, că zeii ăștia n-au prea înțeles că ăia dacă vor să facă referendum, îl fac, pentru că nu-i împiedică nimeni. Apoi, subiect surpriză. Gay-ii?! Și mi s-a explicat că nu sunt tolerant, cum s-a distrat zeul Mironosidis la un love parade care n-a existat acum 12 ani la Brașov. Pe muzică de love parade, mi s-a spus. Dar, altă surpriză, după două ore și încă ceva beri, cică ăștia ar fi scursura umanității că nu se reproduc. Omul trebuie să se simtă cumva superior și lovește dacă măcar îl crede pe altul superior.
Am stat șase zile să mă gândesc dacă sunt tolerant. Și mi-am dat seama din prima secundă că nu sunt. Dar numai că nu ține de culoarea pielii, nație, orientare sexuală, culoare politică, ci de altceva. Și mă gândesc serios să-l felicit pe zeul Zegaridis care i-a spart nasul lui Mironosidis. Că n-am afinitate cu blondele, că moldovenii sunt mai poluați sunt doar generalizări ale excepției.

Și cum la șapte jumate trebuia să fiu fresh pe plantație, cu lecția așa învățată, pe la 5 am ieșit la ceva ture de alergare în jurul blocului fix când a sunat alarma la BCR, de credeau vecinii că eu am jefuit-o. Noroc de o vecină care mi-a făcut galerie să intru în scară mai repede până să mă salte poliția.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

duminică, 21 septembrie 2014

Balada

Miorița. Asta ca să pun și eu umărul la rata mică a promovabilității la BAC. Și să aud în continuare gluma aia de lemn ''Dacă n-ai luat BAC-ul poți să-l iei la Galați sau Brăila''. Cu 3 lei dus-întors, dacă nu treci cu bicicleta. Că de pod peste Dunăre nu poate fi vorba, cică milionul de euro profit de la Bac-ul de Galați, plus, eventualul milion de euro de la Brăila, pe an, ar acoperi investiția abia în 10 ani. Prea mult. Mai ales dacă în condițiile traficului actual, mai punem la socoteală și faptul că podul merge cu motorină. Așa că, în ritmul ăsta, o să fac de 50 de ori înconjurul lumii cu bicicleta în latitudine și în longitudine, iar când o să mă întorc tot n-o să fie pod. În schimb, avem concerte gratis la care nici măcar nu dau bilete, să le colecționăm și noi ca oamenii normali.

Dar, să revenim asupra analizei baladei ''Miorița'' culeasă din popor de Vasile Alecsandri, toamna probabil, că dacă nu avea viță-de-vie de cules, pruni, nuci, s-a apucat de cules versuri. Ori avea doar viță de vie.

''Cu trei ciobãnei. / Unu-i moldovan, / Unu-i ungurean / Și unu-i vrâncean'' - tema autonomiei. Când sunt mai multe nații, sigur una vrea autonomie. Vezi ultimele cazuri de referendum pentru autonomie din Gibraltar și Scoția. Mie mi-ar place să le-o dea, așa o să trebuiască să cer pâine în ungurește, că m-am săturat să cer în românește și să mi se dea. Eu cred că ăia se duceau fără bani.

''Iar cel ungurean / Și cu ce-l vrâncean, / Mãri, se vorbirã, / Ei se sfãtuirã / Pe l-apus de soare / Ca sã mi-l omoare / Pe cel moldovan,'' - tema complotului. Da, că românul nu se poate abține să facă el măcar o conspirație mică, mai ales dacă mai au și vreo galerie în spate. Care apropo, e pe cale de desființare.

 ''Stãpâne, stãpâne, / Îți cheamã și-un câine, / Cel mai bãrbãtesc / Și cel mai frãțesc, / Cã l-apus de soare / Vreau sã mi te-omoare''- tema dezvăluirii complotului. Pentru oi și câini.

''Oițã bârsanã, / De ești nãzdrãvanã,/ ... / Ca sã mã îngroape / Aice, pe-aproape,'' - tema morții probabile. Când vine amenințarea morții, românului nu prea-i place să lupte din cauză de biserici multe. Așa că se pregătește cum se cuvine, cumpără loc de veci, cumpără sicriu, flori, poate chiar de la serviciile funerare de la mine din piață unde au mascotă o pisică. Sper să nu fie ăsta vreun alt motiv de omorât pisici.

''Dacã-i întâlni / Mãicuțã bãtrânã, ''- mitul ascunderii sub fuste. Că da, o spunem răspicat, românul se ascunde sub fusta mamei, sau sub cratița nevestei. Greu au mai ieșit la luptă, chiar pentru țărâna lor.

 În moldova trebuie să fuți pe cineva în gură/cur ca să fii respectat!

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

miercuri, 17 septembrie 2014

Femeile

Lui Hitler. Sau cele îndrăgostite de el. Dacă nu știți cine-i Hitler, e tipul ăla neamț cu un chiștoc de mustață, care a pus pe jar o lume întreagă și seamănă cu o pisică de la mine din cartier, care-și face veacul pe lângă un chioșc de unde cumpăr eu țigări la bucată. Că mai bine ești sărac și cinstit, altfel te întreabă lumea de ce nu-ți iei mașină. Pentru că nu-mi trebuie. Rată. Și am buda în casă ca să nu mă piș în rezervor. 

1. Charlotta Lobjois - se întâmpla prin 1916 evident în Franța, Montigny, unde era Hitler cantonat în Primul Război Mondial. Nimic dovedit. Indicii. Un tablou cu o țărancă semnat A. Hitler 1916. Jurnalul regimentului care spunea cert că a fost acolo în acea perioadă. Un tip pe care-l chema Jean-Marie care susținea că era fiul lui. Săracul până a murit a încercat să demonstreze ce susținea prin probe de sânge, scris, ochi. Într-un final, dezamăgit că nu-l credea nimeni și-a lăsat mustață ca tac-su. Tipul de femeie doritoare de sex și care nu folosește prezervativul.

2. Maria Reiter - 16 ani. Minoră. El 36. Ea nu l-a plăcut și-i compara mustața cu o muscă mare neagră. A cucerit-o la o întâlnire de partid când ea a văzut că-l aclamau toți. N-a durat mult, el a plecat cu politica, dar îi trimitea scrisori în care se semna Wolf. Romantic. După vreo doi ani a încercat să se sinucidă. Fără succes. Între timp, s-a și sterilizat, cât timp îl aștepta, că el nu voia urmași. Bine a făcut. A ajuns la menopauză mai devreme. Tipul de femeie minoră și romantică, dar doritoare de putere.

3.Winifred Wagner - fosta noră a celebrului Richard Wagner, actuală văduvă când a cerut-o în căsătorie de vreo câteva ori. O dorea pentru că-i oferea prestigiu (Wagner+Hitler=Love) în societatea fascistă și-i plăcea opera. Suflet de artist, că doar nu degeaba a pictat-o pe franțuzoaică. A fost refuzat. Tipul de femeie high-class.

4. Helene Bechstein - din burghezie. S-au cunoscut pe la dineuri, l-a plăcut că era galant cu femeile mai în vârstă și l-a ajutat cu bani să propulseze în cariera politică, i-a donat inclusiv un Mercedes, ca să nu fie impozitat. Tipul de băbăciune cu bani aproape de menopauză.

5. Geli Raubal - fiica surorii sale vitrege Angela. Minoră, a devenit tutorele ei, iar la 19 ani s-a mutat la el în Munchen. O relație neobișnuit de pasională între unchi și nepoată. Ea s-a îndrăgostit de șoferul lui Hitler, pe care l-au descoperit evreu până la a hapteșpea spiță. I-a interzis să-l mai vadă, ea i-a luat pistolul și s-a împușcat. Tipul de femeie rudă îndepărtată cu care te chinui să ai o relație normală de familie.

6. Magda Quandt - fosta soție a unui influent industriaș, actuală parteneră a șefului de propagandă antisemit când s-au cunoscut. Care era scund și avea un picior de lemn, dar datorită cunoștințelor sale a făcut-o parteneră. Nu ar fi dovezi că ar fi avut vreo relație amoroasă, dar toți erau de acord că exista atracție. Până la urmă s-a căsătorit cu șeful de propagandă antisemit, au făcut 6 copii și a pozat în mama eroină a Germaniei. S-a sinucis împreună cu soțul, la o zi după fuhrer, după ce în prealabil și-a otrăvit copii. Tipul de femeie sătulă de soțul infirm și excesiv de comunist.

7. Unity Mitford - englezoaică fanatică fascistă neam cu Churchill. L-a dorit ca să-i demonstreze soră-sii că poate să cucerească un fascist mai potent. L-a stalkerit prin Munchen până s-au cunoscut. A devenit parte din Partidul Nazist. Când a început războiul, s-a împușcat, că n-a suportat să vadă Germania și Anglia în război. A tras pe lângă, așa că a mai trăit câțiva ani mizerabil. Tipul de femeie adolescentă răsfățată.

8. Eva Braun - minoră. Până la urmă ea i-a devenit soție. Pentru o zi, până s-au sinucis în familie, ea mai având o tentativă de sinucidere la activ. El i-a arătat cum se face. A ținut-o ascunsă de ochii publicului pentru ca dacă aflau femeile nemțoaice care-l adorau, îl renegau și nu mai produceau cu atâta spor obuzele de trimis în Franța. Tipul de femeie răbdătoare, care suportă totul până își atinge scopul.

Așa că, fetelor, dacă întâlniți vreun austriac influent, aveți grijă ce metode folosiți.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

luni, 15 septembrie 2014

Festivaluri

De toamnă. Festivalul Cepului, Festivalul Doaga de Aur, Festivalul Carafei.
Dintre probele de concurs importante amintim: 
- Mersul în zigzag, cronometrare cu cip, înregistrare parcurs prin GPS. Câștigătorul este cel care parcurge distanța cea mai mare până la finish în timpul cel mai scurt, dar și cu juriu care va da note în funcție de diagrama traseului parcurs. 
- Sărituri în șanț, single, dublu, și mixt. Notele se dau de un juriu în funcţie de cât de bine au executat săritorii toate elementele din program (ex: triplul salt înainte, şurub, poziţia echer, etc.)

Autoritățile locale se pregătesc și ele de festival prin săparea proaspătă a șanțurilor, asfaltarea gropilor traseelor pentru mersul în zigzag, organizare de programe artistice populare și foc de artificii bazat pe lovituri cu pumnul, sapa sau toporul.
Participanții sunt totuși nemulțumiți de faptul că aceste evenimente sunt încă ilegale, de aceea au depus petiții pentru legalizarea festivalurilor de toamnă după modelul austriac, organizat ca alternativă la Oktoberfest, ori pentru a da posibilitatea agențiilor de turism de a organiza programe de Combo Alcohoolic Festival Break: Weinfestival + Oktoberfest. De asemenea, s-a cerut primului sinistru înființarea și subvenționarea programului turistic Vinul pentru Toți.
Atenție, înscrierile se fac din timp, iar eu nu pot decât să vă urez succes.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

marți, 9 septembrie 2014

Telefoane

Deștepte. Pentru că dacă ai un telefon deștept, măcar din motivul să nu fii în urmă cu moda, să folosim niște aplicații cum trebuie.
1. Runtastic Pro - că o folosesc la mișcare. Are o grămadă de activități pe care le monitorizează: snowboarding, kayaking, baseball, golfing, pilates, soocer, running, mountain biking, rock climbing. Monitorizează efortul, caloriile consumate și deshidratarea. Că-i bine să bei doi litri de lichide pe zi, dar în mod normal nu e aceiași cantitate pentru fiecare om ci-i în funcție de greutate, înălțime etc. Partea proastă e că are funcție de localizare prin GPS și cam știe lumea pe unde ai fost dacă se uită în telefonul tău. Partea bună e că pe faleza gălățeană nu prea prinde satelitul, probabil din cauza viitorului război cu rușii, și poți să-ți duci amanta acolo fără să te repereze nimeni.
2. Sleep as Android - pentru sforăituri. Monitorizează somnul, înregistrează zgomotele din timpul nopții, îți spune cât sforăi, scoate un zgomoțel insesizabil să te oprești din sforăit, studiază cât timp e creierul în starea de somn adânc și cu un alt sunet, te scoate de-acolo dacă exagerezi. Am renunțat la funcții când am descoperit că sforăi doar 5 minute pe noapte, iar somnul adânc este în nivelul normal. Partea bună e că înregistrează sunete, dai Monitorizare somn, lași telefonul, te duci șă te piși și afli ce vorbesc oamenii la băutură în lipsa ta. Material de fun pentru a doua zi.
3. Wikipedia - că n-am memorie de elefant și nici nu vreau, că asta duce la fire albe, căderea părului și încă nu vreau să folosesc vopsele.
4. Osmino Wifi - că-ți găsește toate rețelele wifi fără parolă din oraș când treci pe lângă ele. Practic, ai net moca tot timpul. Util, asta în cazul în care-ți funcționează corect alertele de mail, facebook, twitter etc.
5. Ptitchef - deși m-aș lăuda că gătesc, tot timpul parcă ai mânca ceva diferit. Multe rețete rapide de 20 de minute, ceva mai repede decât o comandă la pizza, care-i posibil să-ți ajungă și rece dacă au prea multe comenzi.

Așa că, atunci când nu suntem suficient de inteligenți, e bine să folosim măcar telefoane deștepte.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.



vineri, 5 septembrie 2014

Cum latră

Pechinezii. În mai multe feluri.
1. când ești pe bicicletă, văd două chestii că se-nvârt și latră instant, rapid și scurt, că n-au timp să te-ajungă. Dacă te oprești, ai impresia că vor și ei bicicletă. Nu le-o dai, te latră toată viața și doar ei nu pot.
2. când ești cu tramvaiul, stau chitiți departe de chestia aia mare huruitoare, eventual te latră dacă te-au recunoscut pe bicicletă, sau te-au recunoscut c-ai dat de mâncare la pisici.
3. când fugăresc pisici. Nu le fugăresc, că n-au nici o șansă, eventual stau la pândă. În grup. Latră doar când li se pare că n-au nici o șansă, deși asta-i șansa lor cea mai mare.
Mijlocii. Nu latră inițial. Trimit pechinezii să miroasă terenul, se întorc, își miros fundurile, se pișă între ei și pornesc la atac. Fără nici o noimă.
Barosanii. Inițial sunt calmi, apoi încep să latre sacadat și tare, când au impresia că ai intrat între copacii pe care s-au pișat. Dacă le vorbești, nu se-apropie, și în general au stăpân, nu fac nimic de capul lor.
De mușcat te-ar mușca toți, dar dacă apucă înseamnă că ești prost și nu ți-ai luat măsurile de siguranță.
Mai e o specie, ''câinii roșii" adevărați.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

marți, 2 septembrie 2014

Șefii citesc

Bloguri. Cărțile sunt o necunoscută. Nu musai literatură, dar măcar ceva management, sau dacă o fi vreun cuvânt prea urât, cărți motivaționale de organizare, nu de alta, dar să nu mă trezesc că nu vor să-mi dea concediu fix când e concertul Rammstein.
Deci, citesc. Și li se pare aiurea că-ți faci treaba și-n același timp vezi un documentar, sau citești ceva. E mult mai ok să fumezi în baie câte jumate de oră, sau, după toate aparențele, să te caci. În grup. Este pentru că se stă în genunchi, de au făcut bătături. Unul din motive poate fi că nu te-ai combinat cu băbăciunea grasă libidinoasă. Nici n-o să se întâmple. So, keep calm.
Și vorba unui clasic, aveți grijă pe unde treceți strada, să nu dea peste voi o bicicletă nemțească neagră

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

duminică, 31 august 2014

JFK

Nu aeroportul, că încă n-am ajuns acolo, că nu-mi dau americanii viză și mi-a expirat pașaportul.
JFK președintele, că tot am văzut un documentar de curând, nu vă spun unde, că am instalată aplicația de la RCS pe telefon deștept, iar dacă citește șefă-mea blogul, mâine sunt out fără preaviz.
Născut bogat, cu tatăl mare afacerist și o familie competitivă, în care frac-su era programat să devină președinte, avea boala Addison, doar analgezicele îl țineau în picioare și chiar era să crape când avea vreo 16 ani.
Devine erou în război când torpilorul pe care-l conducea a fost lovit de japonezi și reușește să salveze 10 din 12 membri al echipajului în stilul Robinson Crusoe, ajunși pe o insulă, trimite printr-un pescar din zonă o nucă de cocos scrijelită spre o bază americană, după ce în prealabil deja le făcuseră pomana.
Ajunge președinte la limită împotriva lui Nixon, după o dezbatere televizată, unde în spate erau consilierii lui, care tot puneau cadre cu oponentul său, căruia nu-i stătea bine machiajul, deci nu arăta ca un președinte și-i verificau orice reacție facială la comentariile lui JFK ca să-l comenteze în presă mai târziu. De bine.
S-a făcut de râs în Cuba, când a trimis niște refugiați cubanezi să-l dea jos pe comunistul Castro. Trei zile le-a durat aventura.
De ziua lui, în 1962 i-a cântat amanta lui, Marilyn Monroe, cântec special pentru el, iar cum povestea o gardă de corp de atunci săracii nu se puteau uita la public, ci doar la fundul ei. O petrecere periculoasă, la care nici soția lui JFK n-a participat, că știa. După, și staff-ul lui și staff-ul ei nu i-au mai lăsat să se vadă. În  două luni Marilyn a fost găsită moartă, supradoză de medicamente. Fără bilet, a fost accident.
Pe el l-au împușcat un piculeț mai târziu, nu prea se știe cine exact. Eu cred că până la urmă au fost rușii, că Putin avea 11 ani și deja știa să scrie și să citească. Chirilic.
Beware, mister president!



Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

joi, 28 august 2014

Autoshow

Legea. Ultima destinație.
Poveștirea: șoferii care iau autostopiști o să primească amenzi între 1.000 și 5.000 de lei. De fapt, poveștirea este despre nimic. Vă explic în continuare.
Facem o căutare simplă. Google. Care spune că autostopistul este o persoană care face autostopul, persoană care practică autostopul.
Încă o căutare. Google. Autostop. 1. Instalație de semnalizare luminoasă așezată la întretăierea străzilor pentru dirijarea circulației * Instalație de oprire automată a unui vehicul feroviar când linia nu este liberă. 2. Procedeu prin care un pieton oprește un automobil pentru a parcurge cu el o anumită distanță.
Prin deducție logică, a se vedea manualul de clasa a noua, rezultă că șoferii o să ia amendă dacă iau persoane care produc/utilizează  semafoarele de la intersecții și semafoare feroviare. Adică polițiștii și ceferiștii. Nu-i luați în mașină și din alte motive: cu polițiștii nu aveți ce vorbi, iar ceferiștii au călătorii gratis pe calea ferată. Ca pensionarii.
Revenind la punctul doi, niciun pieton nu poate opri un automobil, doar șoferul o poate face, apăsând cu piciorul drept pe pedala din mijloc.
Poveștirea mai spune că o să pună polițiști sub acoperire care să facă treaba aia pentru care ar trebui dată amendă, trebuie să aibă probă video și mărturii. Le urez succes și lor și turnătorilor. Încet, încet toți devenim ilegali.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. 

marți, 26 august 2014

Minte-mă

Yap. E vorba de un serial, pe care părinții lui Fox-iști l-au botezat în religia Fox-istă ''Lie to Me''. Acum, încă nu știm ce șpagă au dat la preoții Fox-iști să-l boteze așa cu aghiasmă și cântece vesele, dar ăsta-i alt subiect.
Poveștirile din episoade nu-s fantastice, de fapt, e greu să reții un caz, dar ideea serialului se bazează pe o echipă de psihologi care-și dau seama când cineva minte după microexpresiile feței. Destul de interesant, deși eu aș mai fi pus și o echipă de matematicieni care să frece formulele de logică din clasa a noua. Dar cum părinții lui ''Lie to Me'' nu s-au gândit, i-au lăsat pe psihologi singuri la părinți.
Iar ca să nu spuneți că e serial, că ia timp, că are mai multe episoade decât Tânăr și Neliniștit, pe care oricum îl urmăriți când deschideți televizorul la 16:30 în așteptarea știrilor de la ora cinci (care fie vorba între noi e mai tradiție decât ceaiul de la ora cinci, pe care cred că nici regina nu-l mai respectă), ori că iarna e prea lungă, toamna de dinaintea iernii e prea lungă (depinde ce serie din Game of Thrones v-a plăcut mai mult), vă recomand doar prima serie. E suficient. Suficient încât să vă dați seama cum ar trebui să mințiți artistic. Fii profesionist, ce dracu'!

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

sâmbătă, 23 august 2014

Poveștea Prințului Negru

A fost odată ca-n povești, o zână cu tenul alb, părul negru și buzele roșii.
Semăna cu Brigitte Bardot. Sau un fel de Albă ca Zăpada, dar nu aia din clipurile Rammstein.
Și zâna asta, avea o soră vitregă, prin alianța blocurilor, a ajutat-o când a avut nevoie.
Și fetele astea, erau foarte cool până a aflat populația satului că au prieten. Să vezi atunci nebunie.
Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.